Category Archives: Diferit în mulțime

Prezentul pierdut…

Cum depărtarea este condiția fiecărei călătorii, simte frecvent o nevoie acută de a-și disprețui apropierea pentru a trăi. Îi place nespus condiția aceasta de călător, însă nu s-a gândit vreodată câte lucruri pierde visând mereu la alteritate.

Așteptarea următoarei dimineți de sâmbată într-o zi proaspătă de luni, lâncezirea unui idei de vacanță într-o duminică banală de apartament, intenția unei vieții viitoare mai disciplinate în fața abundenței, toate acestea nasc gânduri ce îi ocupă constant prezentul. Fiind prea ocupat cu ele, nu își dă seama de singularitatea clipei ce pare infimă în fața acestor proiecții viitoare.

Momentul de aici este înlocuit de cel posibil de acolo, dejucând orice emoție actuală. Ramâne astfel doar un prezent pierdut, gol, care nu-și va lăsa nicio amprentă în sufletul său. Va trăi doar din iluzii, fără a sintetiza clipele de azi în defavoarea faptelor încă nenăscute de mâine. Își va consuma timpul prezent doar pentru a se gândi la cel viitor, iar când va ajunge acolo va face la fel…

Confortul unei zile simple, petrecute acasă, va fi înlocuit de ideea unei alte zile începute în alt loc, în alt timp și în alt mod; savoarea unui pahar de vin servit alături de câțiva prieteni va fi estompată de ideea unui alt soi de vin, cu alt gust și în altă companie; iar cel din oglindă la care se uită va fi înlocuit de un altul mai bun, dar care însă nu există…

Există doar el, cel care nu se poate bucura de acum pentru că este captivul lui atunci, oricât de perfect ar fi cadul prezent în care se află.

The time is now!

Sursa imagine:

Picture1

 

Cu cele mai parfumate gânduri parfumate!

Visul unei nopti de iarna

Notele iuti de ghimbir, aroma de mandarine proaspete si luminitele din cadru ce par stelute dulci de anason, toate acestea dau un aer oriental camerei in care se afla. Decorul se doreste a fi mai degraba unul de sarbatoare, insa aburii emanati de aromele exotice, o duc cu gandul la povestile cu Ali Baba si Aladin.

Incepe sa isi imagineze palatul in care Seherezada ii spunea sotului sau cate o poveste in fiecare noapte si zambeste la concluzia gandului: a castiga fiecare zi de viata printr-o noua povestire. Se lasa purtata de decorul seraiului, printre interioare cu coloane de marmura, miniaturi de aur si mozaicuri colorate.

Cumva stie ca viseaza, insa mirajul oriental o cuprinde tot mai adanc… Un eunuc ii devine complice  si ii permite sa traga cu ochiul la ceremonialul haremului, colectie de femei favorite care astepta sa fie prezentate sultanului… sau nu. Un pic intimidata si jenata de context, ii multumeste eunucului pentru generozitate si pleaca mai departe.

Ii atrage atentia o gradina interioara cu miros de rodie si lalele, decorata cu placi de teracota si o masa de fildes. Isi imagineaza aici intalnirea romantica intre un slujitor al palatului si o cadana si zambeste din nou la gandul bizar si atat de interzis in lumea respectiva. Isi continua plimbarea si ajunge intr-un salon de o frumusete izbitoare: pereti brodati in rosu, covoare persane si un miros cald de ceai si narghilea. Ar mai zabovi putin, intinsa pe una dintre perne, insa simte cum o cuprinde un sentiment ciudat de neapartenta si alteritate.

O trezeste acelasi miros iute de ghimbir pastrat in aerul camerei si priveste pe fereastra pentru a regasi reperul existentei sale. Observa cu surprindere cativa fulgi de zapada si isi da seama ca tocmai s-a trezit dintr-un vis placut de iarna. Adoarme la loc si povestea continua…

Sarbatori Fericite si parfumate!

5e7a244cea9a47cecd9190e88f2a5ba3 (1)

Sursa foto: aici

 

 

Anonim sau nu

Băltește într-o sudoare acidă, mestecă rugina care îi scrâșnește printre dinții și se dilată nervos de fiecare dată când situația o impune. Și o impune cam des… Vânează zilnic trofee false, pe care le așează în vitrinele din dos. În spatele avatarului ascunde o viață aliniată, căreia nu îi este admisă nicio criză de rebeliune…dar se conformează și ignoră orice urmă de goliciune interioară. La exterior se prezintă bine, este un android, un super zeu care vegetează în propria vanitate și doar asta contează. Cine este personajul din spatele descrierii….te las să ghicești!

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Schisme interioare

Epuizat de propriile schisme, cu trupul spasmodic și gândurile eviscerate, simte cum ego-ul său pulsează într-un spațiu golit de armonie. Ecoul respirației sacadate îi inundă timpanele și orice alt sonor se pierde într-o insensibilitate cu tentacule.

Totul în jur îi pare lipsit de expresie și nu găsește nici un reper cu care să empatizeze. Se simte străin de proprii atomi și se gândește la incarnația sa ca la un paradox. Prea multe elemente anatomice, fiziologice și metafizice de divizat.

Toată destructurarea asta s-a transformat într-o stare prolifică de convalescență și în loc să-și recapete echilibrul pierdut, acum încearcă să se adune din molecule separate. Până se va regăsi pe sine, va continua să trăiască ca un hibrid lipsit de identitate, care se sparge și  apoi se adună…

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Orașul pașilor mei…

Este zumzetul dimineților cu străzi aglomerate, graba mulțimilor efervescente ce mușuroiesc pe trotuarele înguste și este fericirea celui din mulțime care se oprește pentru o clipă să privească cerul…este cerul senin și soarele mângâietor.

Este eclectismul clădirilor, culoarea gri a blocurilor și nepăsarea față de casele vechi cu acoperișuri bătrâne și ziduri decolorate și este bucuria celui din mulțime care se oprește pentru o clipă să privească coloanele brâncovenești ale unui pridvor deschis…este despre case frumoase și ziduri colorate.

Este mirosul de praf și de benzină amestecate cu mirosul mulțimii eterogene și este minunea celui care se oprește pentru o clipă să miroasă viața….este despre arome și locuri parfumate.

Este privirea și curiozitatea nepoliticoasă a călătorilor, stânjeneala distanței mult prea personale din autobuz și este veselia celui din mulțime care se oprește pentru o secundă să ofere un zâmbet cald…este despre zâmbete și curiozități politicoase.

Iar lanul de lavandă este locul în care poposesc la margine de oraș…

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Primăvară urbană

Întotdeauna am trăit cu impresia că primăvara este anotimpul care curăță orașul de toate păcatele sale și că acestea se topesc o dată cu ultimele redute de zăpadă gri. Mitul primăverii urbane se înscrie în nevoia ciclică a oamenilor de a renaște mereu, purificați.

Ultimele zile de iarnă sunt ca o stare de delir în care invocăm dreptul moștenit la primăvară. Visăm la gingășia albă a unei boabe de ghiocel, ne umplem nările cu mireasmă de zambilă și căutăm orice semn de natură crudă.

Primele zile de primăvară înseamnă muguri de speranță, înseamnă prospețimea unui nou început din care ne hrănim cu lăcomie. Peste noi se propagă un sentiment contagios de entuziasm și de adeziune la colectivitate.

Dăruirea unui mărțișor este un gest tandru de recunoștință față de semeni. A oferi un mărțișor nu este o chestiune de separare a sexelor ci de bucurie exprimată a unui nou început. Îmi seamănă cu ritualul ciocnirii paharelor de șampanie din noaptea de Revelion, cu o urare caldă și sinceră.

Șnurul de mărțișor este o mărturie că nu am pierdut toate reperele tradiției noastre. De cele mai multe ori este însă golit de semnificație și uităm că acest semn iconic reprezintă podoaba renașterii, funia anului care împletește unitatea existenței noastre. Primăvara urbană este un mit frumos din imaginarul colectiv care înnoadă etape din existența noastră într-o continuitate necesară.

Însă ce mi se pare trist este faptul că mulți trăiesc primăvara doar la nivel colectiv și doar puțini reușesc acest lucru si la nivel individual și spiritual. Sosirea acestui anotimp este în primul rând o purificare interioară, înseamnă deschiderea sufletului care primește căldură și se umple de viață proaspătă.

Vă doresc o primăvară sinceră!

 

 

 

 

 

 

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Mă scutur de vanități!

Într-o lume construită doar din forme și fără fond, puțini mai zăbovesc la granița dintre superficial și profund. Câțiva mai sesizează diferența între a valora prin calitățile naturale versus a valora prin adeziunea la un model și conform unui cod construit. Mulți aderă și se pierd în păcatul îngâmfării!

Spațiul public devine un spectacol în care scena se umple cu modele de serie, în care putem anticipa fiecare act și recunoaștem cu ușurință finalul. Alegem totuși un actor dintr-o mulțime și îl urmărim cu atenție.

Actorul intră într-un magazin, cere o mască de vanitate, plătește un preț convenabil și pleacă fără să mulțumească. Din dorința de a face impresie,  iese la promenadă pe străzi și prin mall-uri. Umblă sfidător, cu maniere trufașe, dar întoarce privirea de fiecare dată când vede o mască mai frumoasă. Se umple de ambiția falsă de o avea, dar uită de îndată ce zărește alta mai estetică.

Ajunge seara acasă, scoate masca cea nouă și o așeză în dulap alături de cele vechi. Se uită apoi în oglindă și descoperă un chip cu un zâmbet simplu, dar ignoră orice grimasă de acest gen. Uită să fie modest față de alții, dar mai ales față de el însuși! Adoarme cu gândul la masca pe care o va purta mâine…

Cei puțini stau și privesc dintr-un colț la acest spectacol artificial. Ar vrea să fie sinceri și să le spună adevărul, dar cine să îi asculte? Cei mulți nu au răbdare, se grăbesc căutând mereu să cumpere măști noi și mai frumoase.

Aceștia nu poartă nicio mască, au chipul curat și luminos, sunt oamenii cu bun simț, care știu să zâmbească. Nu se sfiesc să folosească cuvintele te rog pentru că știu că nu li se cuvine orice și rostesc mereu un mulțumesc sincer. Sunt cei care îți întind o mână de ajutor atunci când e nevoie!

Pe cine să stigmatizăm, pe cei mulți pentru că se aseamănă sau pe cei puțini pentru că sunt diferiți? Într-o lume făcută din cei mulți, aleg să mă așez la margine, alături de cei puțini și să mă scutur de vanități.

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Sursă foto