Category Archives: Diferit în mulțime

Spiritul romantic s-a născut la ţară…

De obicei nu mă arunc în demersuri de analiză, preferând mai degrabă să mă joc prin cuvinte, însă probabil că devine un „defect” al vârstei, să cauţi să explici cât mai mult din natura lucrurilor.

De multe ori m-am ruşinat de spiritul meu romantic, că e prea fragil pentru lumea în care trăim, că sunt prea visătoare şi cu capul în nori, căutând să-mi inhib anumite stări şi să mă ancorez mai bine în asfaltul realităţii. Însă, cu timpul, am realizat că tocmai atenţia aceasta pe care o acordam ploii, cerului, ludicului, mă ajuta să trăiesc în esenţă.

Aşa că mi-am acceptat structura şi am început să o preţuiesc. Iar în această perioadă de reconsiderare, am zăbovit un pic şi asupra lucrurile ce m-au format aşa. Să îţi placă mirosul de pământ udat de ploaie, să te bucuri desculţ în iarbă, toate acestea sunt reminescenţe ale copilăriei petrecute la bunici.

Atunci am avut cel mai puternic sentiment de libertate, acolo am trăit cele mai intense emoţii în relaţie cu natura. Simţeam plinul unei zile, cu dimineţi iuţi ce dezvăluiau satul trudind de la primele ore, cu dupa-amiezi amorţite de căldura verii, deranjate doar de cântecul unui guguştiuc, cu seri diafane în care plutea un sentiment de recunoştinţă faţă de ziua ce se încheia. Seara, satul spunea una dintre cele mai frumoase doine, iar imaginea lui semiobscură îmi va rămâne mereu în minte, alături de un miros dulce de fum.

Îmi plăcea enorm să alerg prin ploaie, să stau întinsă în iarbă şi să privesc cerul dantelat, să ascult poveştile bunicii cu Sfânta Duminică şi Scârţ-Marţi. Aşa cred că s-a născut romantismul şi ludicul din venele mele, aşa cred că am dobândit senzaţii olfactive şi tactile exagerate 😊. Oricând miros un tei, sunt acolo, pe prispa casei bătrâneşti. Şi este un sentiment minunat să ştii că ai origini, că te tragi din ceva şi cineva.

Apoi mai cred că relaţia dintre bunici şi nepoţi este una sfântă. Deşi sunt mamă, nu prea sunt la curent cu ultimele trenduri în parenting pentru că vreau să cred că intuiţia este mult mai importantă decât orice teorie. Iar iubirea oferă mai multă încredere unui copil decât toate teoriile cu care bunicii nu sunt la curent. Eu sigur voi pastra icoana bunicii mele mereu în suflet, ca fiind una dintre cele mai de preţ comori.

Mai citeam deunăzi un studiu în care se spunea că cei mici petrec mai puţin timp afară decât deţinuţii. Lasaţi copiii să experimenteze, să simtă, să trăiască! Experienţele din copilărie sunt stimulii la care vor răspunde mai apoi, şi sigur nu vor învăţa prea multe dintr-un mediu tapiţat cu soluţii antibacteriene. Memoria tactilă nu se dezvoltă prin textura gresiei din baie, cea gustativă nu va evolua dintr-un terci de quinoa fără pic de sare. Iar un atelier pe săptămână în care se joacă cu noroi sintetic nu este suficient pentru a forma un spirit creativ, ludic şi, de ce nu, romantic…

Avem nevoie de romantici pe lumea asta ca să nu uităm să simţim, iar eu jur că mă fac responsabilă pentru încă unul, minim :)!

Picture1

 

Sursa foto

Reclame

[Interval]

Sunt un intermediar prin viaţă, materie solidă a faptelor şi substanţă lichidă a gândurilor. Sunt spaţiul între timpul trecut şi viitor, fiind eu însumi un prezent pierdut… Şi cu toate acestea simt şi sunt mai viu ca niciodată!

Îmi ating exteriorul translucid, de porţelan, şi simt tot interiorul meu fragil, de catifea. Dezvolt o sensibilitate tactilă pentru orice mă înconjoară şi merg pipăind prin lume. Adulmec urme de speranţă pe care le raţionalizez pentru ce va urma…

Dar oare ce va să vie? Un interval de fericire sau unul de tristeţe? Nu-i pot stabili delimitarea, fiind eu însumi schimbător. Nu-l pot circumcide după bunul plac deoarece nu-mi simt mâna suficient de puternică pentru un asemenea act. Pierd din nou bătălia din acest interval. Urmează un altul.

Oare din câte intervale este compusă viaţa, sau viaţa este doar un interval? Şi atunci, eu ce mai sunt?

„Sunt intervalul între ceea ce sunt şi ce nu sunt, între ceea ce visez şi ceea ce viaţa a făcut din mine, media abstractă şi carnală între lucrurile care nu înseamnă nimic, fiind şi eu însumi nimic…” [Fernando Pessoa, Cartea Neliniștii]

Cu cele mai parfumate gânduri!

b82375bf927208a02a7cbea177635d09

Sursa foto

 

 

Prezentul pierdut…

Cum depărtarea este condiția fiecărei călătorii, simte frecvent o nevoie acută de a-și disprețui apropierea pentru a trăi. Îi place nespus condiția aceasta de călător, însă nu s-a gândit vreodată câte lucruri pierde visând mereu la alteritate.

Așteptarea următoarei dimineți de sâmbată într-o zi proaspătă de luni, lâncezirea unui idei de vacanță într-o duminică banală de apartament, intenția unei vieții viitoare mai disciplinate în fața abundenței, toate acestea nasc gânduri ce îi ocupă constant prezentul. Fiind prea ocupat cu ele, nu își dă seama de singularitatea clipei ce pare infimă în fața acestor proiecții viitoare.

Momentul de aici este înlocuit de cel posibil de acolo, dejucând orice emoție actuală. Ramâne astfel doar un prezent pierdut, gol, care nu-și va lăsa nicio amprentă în sufletul său. Va trăi doar din iluzii, fără a sintetiza clipele de azi în defavoarea faptelor încă nenăscute de mâine. Își va consuma timpul prezent doar pentru a se gândi la cel viitor, iar când va ajunge acolo va face la fel…

Confortul unei zile simple, petrecute acasă, va fi înlocuit de ideea unei alte zile începute în alt loc, în alt timp și în alt mod; savoarea unui pahar de vin servit alături de câțiva prieteni va fi estompată de ideea unui alt soi de vin, cu alt gust și în altă companie; iar cel din oglindă la care se uită va fi înlocuit de un altul mai bun, dar care însă nu există…

Există doar el, cel care nu se poate bucura de acum pentru că este captivul lui atunci, oricât de perfect ar fi cadul prezent în care se află.

The time is now!

Sursa imagine:

Picture1

 

Cu cele mai parfumate gânduri parfumate!

Visul unei nopti de iarna

Notele iuti de ghimbir, aroma de mandarine proaspete si luminitele din cadru ce par stelute dulci de anason, toate acestea dau un aer oriental camerei in care se afla. Decorul se doreste a fi mai degraba unul de sarbatoare, insa aburii emanati de aromele exotice o duc cu gandul la povestile cu Ali Baba si Aladin.

Incepe sa isi imagineze palatul in care Seherezada ii spunea sotului sau cate o poveste in fiecare noapte si zambeste la concluzia gandului: a castiga fiecare zi de viata printr-o noua povestire. Se lasa purtata de decorul seraiului, printre interioare cu coloane de marmura, miniaturi de aur si mozaicuri colorate.

Cumva stie ca viseaza, insa mirajul oriental o cuprinde tot mai adanc… Un eunuc ii devine complice  si ii permite sa traga cu ochiul la ceremonialul haremului, colectie de femei favorite care astepta sa fie prezentate sultanului… sau nu. Un pic intimidata si jenata de context, ii multumeste eunucului pentru generozitate si pleaca mai departe.

Ii atrage atentia o gradina interioara cu miros de rodie si lalele, decorata cu placi de teracota si o masa de fildes. Isi imagineaza aici intalnirea romantica intre un slujitor al palatului si o cadana, si zambeste din nou la gandul bizar si atat de interzis in lumea respectiva. Isi continua plimbarea si ajunge intr-un salon de o frumusete izbitoare: pereti brodati in rosu, covoare persane si un miros cald de ceai si narghilea. Ar mai zabovi putin, intinsa pe una dintre perne, insa simte cum o cuprinde un sentiment ciudat de neapartenta si alteritate.

O trezeste acelasi miros iute de ghimbir pastrat in aerul camerei si priveste pe fereastra pentru a regasi reperul existentei sale. Observa cu surprindere cativa fulgi de zapada si isi da seama ca tocmai s-a trezit dintr-un vis placut de iarna. Adoarme la loc si povestea continua…

Sarbatori Fericite si parfumate!

5e7a244cea9a47cecd9190e88f2a5ba3 (1)

Sursa foto: aici

 

 

Anonim sau nu

Băltește într-o sudoare acidă, mestecă rugina care îi scrâșnește printre dinții și se dilată nervos de fiecare dată când situația o impune. Și o impune cam des… Vânează zilnic trofee false, pe care le așează în vitrinele din dos. În spatele avatarului ascunde o viață aliniată, căreia nu îi este admisă nicio criză de rebeliune…dar se conformează și ignoră orice urmă de goliciune interioară. La exterior se prezintă bine, este un android, un super zeu care vegetează în propria vanitate și doar asta contează. Cine este personajul din spatele descrierii….te las să ghicești!

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Schisme interioare

Epuizat de propriile schisme, cu trupul spasmodic și gândurile eviscerate, simte cum ego-ul său pulsează într-un spațiu golit de armonie. Ecoul respirației sacadate îi inundă timpanele și orice alt sonor se pierde într-o insensibilitate cu tentacule.

Totul în jur îi pare lipsit de expresie și nu găsește nici un reper cu care să empatizeze. Se simte străin de proprii atomi și se gândește la incarnația sa ca la un paradox. Prea multe elemente anatomice, fiziologice și metafizice de divizat.

Toată destructurarea asta s-a transformat într-o stare prolifică de convalescență și în loc să-și recapete echilibrul pierdut, acum încearcă să se adune din molecule separate. Până se va regăsi pe sine, va continua să trăiască ca un hibrid lipsit de identitate, care se sparge și  apoi se adună…

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Orașul pașilor mei…

Este zumzetul dimineților cu străzi aglomerate, graba mulțimilor efervescente ce mușuroiesc pe trotuarele înguste și este fericirea celui din mulțime care se oprește pentru o clipă să privească cerul…este cerul senin și soarele mângâietor.

Este eclectismul clădirilor, culoarea gri a blocurilor și nepăsarea față de casele vechi cu acoperișuri bătrâne și ziduri decolorate și este bucuria celui din mulțime care se oprește pentru o clipă să privească coloanele brâncovenești ale unui pridvor deschis…este despre case frumoase și ziduri colorate.

Este mirosul de praf și de benzină amestecate cu mirosul mulțimii eterogene și este minunea celui care se oprește pentru o clipă să miroasă viața….este despre arome și locuri parfumate.

Este privirea și curiozitatea nepoliticoasă a călătorilor, stânjeneala distanței mult prea personale din autobuz și este veselia celui din mulțime care se oprește pentru o secundă să ofere un zâmbet cald…este despre zâmbete și curiozități politicoase.

Iar lanul de lavandă este locul în care poposesc la margine de oraș…

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela