Category Archives: Iubiri ludice

Visul unei nopti de iarna

Notele iuti de ghimbir, aroma de mandarine proaspete si luminitele din cadru ce par stelute dulci de anason, toate acestea dau un aer oriental camerei in care se afla. Decorul se doreste a fi mai degraba unul de sarbatoare, insa aburii emanati de aromele exotice o duc cu gandul la povestile cu Ali Baba si Aladin.

Incepe sa isi imagineze palatul in care Seherezada ii spunea sotului sau cate o poveste in fiecare noapte si zambeste la concluzia gandului: a castiga fiecare zi de viata printr-o noua povestire. Se lasa purtata de decorul seraiului, printre interioare cu coloane de marmura, miniaturi de aur si mozaicuri colorate.

Cumva stie ca viseaza, insa mirajul oriental o cuprinde tot mai adanc… Un eunuc ii devine complice  si ii permite sa traga cu ochiul la ceremonialul haremului, colectie de femei favorite care astepta sa fie prezentate sultanului… sau nu. Un pic intimidata si jenata de context, ii multumeste eunucului pentru generozitate si pleaca mai departe.

Ii atrage atentia o gradina interioara cu miros de rodie si lalele, decorata cu placi de teracota si o masa de fildes. Isi imagineaza aici intalnirea romantica intre un slujitor al palatului si o cadana, si zambeste din nou la gandul bizar si atat de interzis in lumea respectiva. Isi continua plimbarea si ajunge intr-un salon de o frumusete izbitoare: pereti brodati in rosu, covoare persane si un miros cald de ceai si narghilea. Ar mai zabovi putin, intinsa pe una dintre perne, insa simte cum o cuprinde un sentiment ciudat de neapartenta si alteritate.

O trezeste acelasi miros iute de ghimbir pastrat in aerul camerei si priveste pe fereastra pentru a regasi reperul existentei sale. Observa cu surprindere cativa fulgi de zapada si isi da seama ca tocmai s-a trezit dintr-un vis placut de iarna. Adoarme la loc si povestea continua…

Sarbatori Fericite si parfumate!

5e7a244cea9a47cecd9190e88f2a5ba3 (1)

Sursa foto: aici

 

 

Anunțuri

Luminiţele din decor

Viața-i colorată, își spune ea, deși e genul de persoană care adoră hainele negre (știe că o salvează accesoriile :)). Așadar, viața-i făcută din culori și lumini și arome, își spune din nou, mai ales în această perioadă a anului. Spațiul îți miroase a poveste, totul în jur e feerie. Asta-i inspiră sărbătorile de iarnă.

Însă astăzi luminițele din decor par doar a pâlpâi…

Ziua a început cu un oarecare iz patologic. Încă de dimineaţă simte că a obosit să mai înţeleagă oamenii şi, după mici dispute, a decis să îşi petreacă ziua acasă, refugiată printre lucrurile sale. O ajută şi perioada, este momentul anului când materialitatea se manifestă cel mai puternic, chiar dacă se prezintă sub gestul oferirii.

Priveşte împrejur şi se regăseşte în rama foto de pe noptieră, în saculeţul cu lavandă uscată, în lumânarea cu parfum de scorțișoară, în toate aceste materii care îi compun universul. Uşor, uşor, începe să se relaxeze şi uită că ceva mai devreme blama toată sensibilitatea care-i curge prin vene. Îşi dă seama că tocmai aceste emoţii o ajută să simtă, să trăiască…

Aşa că îşi petrece ziua printre obiecte dragi, care-i alcătuiesc firescul cotidian… Cumva, simte că a regăsit altarul materialităţii sale: decorul ciclic, de unde porneşte şi se întoarce în fiecare zi. Luminiţele se aprind din nou, puternic, şi ziua se termină călduros, alături de cei dragi şi cele drage.

Sărbatori fericite şi parfumate!

beautiful-christmas-happy-hope-Favim.com-2327106

Sursă foto

Stigmatul marionetei…

Nu își mai aduce aminte cine i-a fost creator și nici cum a ajuns în acest decor. Probabil că a fost încercarea vreunui meșter anonim și s-a născut în penumbra unui atelier, printre mirosuri de mucegai și rumeguș.

La început, mânuitorul său  îi era extrem de simpatic…îi plăcea ideea simbiozei dintre ei, îi ducea dorul când lipsea prea mult, se străduia de fiecare dată să-i facă pe plac…de fapt, nutrea pentru el o iubire ascunsă, nepermisă în breaslă…

Cu timpul a învățat însă să-și controleze sentimentele, ba mai mult, acestea au început să se estompeze, până la o indiferența greu de explicat…ajunsese să se simtă frigidă sub manevrele sale. Îi părea lipsit de har, stângaci și îl privea cu milă cum încearca să o controleze prin sistemul de sfori. Cum ea era în prim plan, pe scenă, îi simțea vanitatea în ceafă, frustrarea celui care rămâne mereu în culise…sau cel puțin așa începuse să creadă și asta o înverșuna și mai tare. Suporta din ce în ce mai greu atingerile sale deoarece o făcea să pară ceea ce era de fapt, o marionetă care poartă stigmatul unei materialități sterile fără de mâinile lui.

Nici toată strălucirea scenei, nici toată rumoarea publicului, nici toate vibrațiile și sunetele expandate, apoi repetate, nu o mai impresionau…și peste toate se propaga această ură care o mistuia continuu.

Până în ziua în care se hotărăște că vrea  să moară…

Însă cum să îți pui la cale sinuciderea când ești doar o materialitate dependentă de o alta…cum să te sinucizi când ești doar o marionetă…a încercat să nu mai răspundă la comenzi, să încurce sistemul de sfori, să devină o păpușă nefolositoare, uitată într-un colț de depozit…însă în zadar. Ea va continua să trăiască atâta vreme cât vor exista două mâini care vor dori să o mânuiască…

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Flirt…

La prima impresie, locul acesta ticsit cu lume îi pare a fi un malaxor de promiscuitate urbană. Dar, după câteva momente de adaptare vizuală, fundalul efervescent capătă o textură diafană, cu umbre şi contururi amestecate cu fum. A detectat câteva puncte critice, colţuri sonore, pline cu fanfaroni, care din când în când îi distrag atenţia cu manifestări compulsive, dar în cele din urmă reuşeşte să stabilească un echilibru fonic şi vizual în care să se simtă confortabil.

Tot acest efort de a se adapta îi accentuează starea de oboseală şi pentru câteva momente regretă faptul că a răspuns la telefon şi că a acceptat invitaţia din partea amicului său. Îi place să petreacă timp cu el, să poarte discuţii de tot felul, însă în această seară pare să îl enerveze teribil.

Şi totuşi, este acolo, cu amicul lui, printre ciorapi rupţi, tocuri înalte, mirosuri de vampe, priviri parvenite şi maniere uzurpate… aşa că face un efort suplimentar şi intră în joc. Se felicită în minte pentru capacitatea sa cameleonică, ba chiar îşi mai aduce şi câteva complimente în plus…îşi dă seama de excesul de epitete şi zâmbeşte când realizează că, de fapt, duce un exerciţiu de flirt cu el însuşi.

După câteva replici bune, amestecate cu înghiţituri duble de alcool, renunţă la acest moment incestuos şi începe să se uite în jur, lipsit de orice expresivitate interesantă…mediocritatea feţelor vizualizate îl determină să insiste şi în colţurile cele mai întunecate ale localului. Din nou rămâne surprins de bună voinţa de care dă dovadă.

În seara aceasta se simte foarte bine în pielea sa şi nu are nevoie de nimeni care să-i confirme virilitatea. Aşa că renunţă să mai caute printre chipurile de porţelan şi se antamează într-o discuţie cu amicul său. Efervescenţa gândurilor şi alcoolul îl fac să fie foarte vorbăreţ. Ce bine că şi amicul său are chef de palavre.

În tot acest timp, în mulţime, a existat un observator care i-a analizat fiecare grimasă. Deşi e convinsă că subtilitatea sa controlată a lăsat să scape şi câteva priviri directe, el nu le-a remarcat…a fost prea ocupat cu el însuşi, sau poate că au existat prea multe posibilităţi. Dezamăgită de propriul eşec, se ridică de la masă şi pleacă…

În urmă rămâne doar avortul unui flirt…poate concretul trebuie să fie hazard de prea multe ori că să capete contur. Până atunci, rămân doar doi posibili.

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Pistrui pe umeri goi

Infuzia salină și solară din timpul zilei a lăsat pe trupul său o sensibilitate plăcută. Se contractă la adierea brizei răcoroase și emană prin toți porii emoția unui trup cald. Pistruii de pe umerii goi par  licurici pe piele-i radioasă, șuvițele de păr dansează prin aer, asemenea unor fluturi. Tălpile sale se joacă cu fire de nisip ud, valuri înspumate îi ating delicat picioarele, iar briza îi șoptește din tainele marine. Întreaga sa ființă se amestecă cu marea, în timp ce restul omenirii amorțește…

plaja Vadu

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Ploaia care plângea

Ploaia îi suspină la ureche, simte cum umezeala stropilor îi pătrunde prin tot trupul, iar aerul cenușiu și rece îi dă o senzație neplăcută de înțepături pe piele. Dintr-o dată începe să transpire, gândurile i se transformă în picături, dar tot ploaia îi șoptește că nu mai e loc.

Plouă fără întrerupere de câteva zile și acum este ca un prizonier în propria cameră.  În prima zi a iubit ploaia, a doua zi s-a jucat cu stropii, a treia zi a început să îi numere, a patra zi a ignorat-o, a cincea zi deja o ura…iar astăzi se simte copleșită.

Începe din nou să se certe cu ploaia, îi reproșează că din cauza sa nu poate să vină vara mult dorită, că deja a stat prea mult. Îi spune că nu o va mai urî, că o va primi din nou cu brațele deschise când va mai dori să vină, dar că acum trebuie să plece.

Dar ploaia nu o mai ascultă, se simte trădată de fata care cândva iubea ploaia și astăzi nu o mai vrea… acum nu mai plouă, plânge!

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Balerina nopții

Noaptea schimbă străzile din cartier în stafii ale vieții urbane. În întunericul văscos doar vântul rece mai plimbă prin aer câteva frunze rătăcite prin toamnă. Casele au tăcut, luminile de la ferestre s-au stins pe rând, câinii înfometați s-au adăpostit prin resturi de cartoane…

Felinarele bătrâne au obosit să mai lumineze acest pustiu de plumb și pâlpâie bolnăvicios. Un scârțâit de poartă fisurează liniștea deplină, dar prin repetare se pierde și el în noapte. Doar cei care au cunoscut singurătatea pot privi acest decor apăsător, ceilalți au adormit de mult.

Dincolo de draperiile grele, există totuși un observator care așteaptă nerăbdător ca ea să apară. În cele din urmă o zărește, are trupul fragil și pielea albă, asemenea unui porțelan translucid. Frânge aerul cu mișcări grațioase, estetice, fragile…preschimbă pustiu de plumb într-un decor eteric, transformă singurătatea sa în cel mai frumos spectacol de balet.

Vis sau realitate?…întrebarea l-a obsedat toată dimineața. Deși nu a băut mai multă cafea ca de obicei, este extrem de agitat și pendulează printr-o mulțime de stări. Își simte palmele transpirate și îi este greu să se concentreze, prin minte-i rulează aceeași întrebare: vis sau realitate?

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela