Tag Archives: allegria

Cuibul de busuioc

Preambul

Este locul ce adună toate emoțiile mele culinare, timpul dedicat celor dragi, starea de bine pe care mi-o oferă căminul. Este cald, intim, viu, condimentat cu iubire și respect pentru simplitate, natură și autenticitate.

Este universul ce reunește materialitatea și creația gastronomică din viața mea, experiențele trăite și gustate prin diverse locuri. Este locul în care se nasc arome ale vieții…

Mă opresc aici de fiecare dată când simt nevoia să mă retrag puțin din cotidian, și mă regăsesc în fiecare vapor de aromă, fiecare moleculă de gust, fiecare emanație de miros condimentat. Trăiesc intens în acest cuib, iar granițele lui sunt doar limitările mele.

Cuibul de busuioc este și metafora felului meu de a viețui, calm, cald, natural. Așa că mă descopăr din nou în fața voastră, însă de această dată prin gust și savoare. De fapt, ce poate să fie mai plăcut decât relaționarea culinară, în fața căreia lăsăm garda jos de cele mai multe ori și devenim sinceri. Sinceri în preferințe, în gusturi, în delectări. Iar în fața acestui festin voi închina mereu un pahar cu vin!

Prin acest demes nu caut să mă declar expert, ci doar gurmand de meserie. Un gurmand ce savurează în egală masură clipe si arome. Un gurmand al orașului ce caută mereu locuri autentice. Un gurmand al momentului ce se bucură de compania prietenilor. Un gurmand al vieții…

Cred cu tărie că oamenii care iubesc mâncarea sunt şi fericiţi, pentru că aşa cum spune o prietenă, fericirea vine în doze mici însă, adaug eu, important este să fie constante 😊.

Cheers! To be continued…

basil

Anunțuri

O nouă vară…

Anul acesta am trăit o altfel de vară, una mai domestică, mai intimă. A fost o vară lentă, în care am râvnit la alte vacanțe, mi-a fost dor de vamă, de valuri și de răsărituri, dar care mi-a dat multe altele. Apoi, marea mea m-a așteptat până la sfârșitul lui august și m-a primit cu brațele deschise. Soarele mi-a mângâiat cu blândețe pielea albă de oraș, apa sărată mi-a curațat toate rănile, infinitatea ei mi-a îmblânzit gândurile.

Am trăit un început de septembrie cald și salin, iar dulceața amurgului de vară a născut pentru mine o altă vară pentru că vara vieții mele abia a început.

Și chiar dacă mi-a lipsit vama, nu aș da această vară nici pe o mie de răsărituri. Știu că ele rămân acolo, consumând alte amintiri, iar condiția lor eternă îmi oferă confortul reîntoarcerii atunci când va veni vremea.

Mă voi întoarce cu siguranță, însă până atunci trăiesc lucruri noi care m-au schimbat. Sunt tot eu, firea romantică și boemă, jovială, însă mult mai împlinită, mai matură. Ca și cum aș fi trăit o mie de veri într-una singură, aș fi colindat toate colțurile lumii, aș fi gustat toate aromele vieții.

Așa am învățat să am mai multă răbdare, să știu să aștept, să mă uit mai des în jur, să simt viața, să zâmbesc mai des, să vorbesc mai mult, să apreciez mai ușor, să critic mai puțin. Așa am înțeles că uneori e mai simplu să lași garda jos atunci când este cazul, chiar dacă acest lucru îți descoperă vulnerabilitatea într-o lume ce se vrea perfectă. Astfel, pe lângă Daria, s-a născut și o variantă mai bună a mea, iar pentru acest lucru îi mulțumesc tot ei!

Cu gânduri parfumate!

ba4c5fe1bea58da022510923565f3028

Fericire matinală

Până de curând, credeam că o dimineață fericită este una în care pot savura lent o cafea aromată. Trăiam acest festin matinal cu un sentiment generos de implinire pe care viața ți-o oferă, mai ales în zilele de weekend. Cumva, iubeam această senzație de a nu fi deranjat de nimeni și mă bucuram de moment cu o intimitate sinceră.

Însă, acum, viața îmi oferă o altă valență a dimineții, iar fericirea este zâmbetul ei din fiecare început de zi… este cel mai sincer surâs, născut din puritatea revederii matinale, iar acestui zâmbet nu-i pot răspunde decât cu cel mai blând surâs, născut din dragostea nemărginită a ființei ce dă naștere.

Astfel, diminețile au căpătat o altă stare, pline de zâmbete colorate și chicoteli crude, de priviri curioase și descoperiri sincere, de emoții unice. Savurând din plin această stare de beatitudine, am uitat complet de cafeaua din ceașcă, care s-a și răcit între timp, insă știu că mai este suficientă în pachet și poate fi înlocuită, însă nu și aceste trăiri..

Fericirea are numele tău, Daria! Ești acel suflet care ne-a schimbat viața și ne-a resetat diminețile, dar nu numai.

Ne-a făcut sa ne oprim la marginea zilei și să o regândim cu totul. Schimbarea nu a fost ușoară și învățăm în fiecare zi cum să fim mai buni, însă ea ne ajută necondiționat prin simplul fapt că primește iubirea noastră și ne-o oferă înapoi. Îi mulțumesc că în locul alarmei de telefon mă trezește cel mai sincer zâmbet, că în locul rutinei zilnice îmi redescopăr parcursul în viață, că în locul serilor ușoare visez intens privind steluțele proiectate pe tavan.

Ne așteaptă multe dimineți împreună!

Daria-05

Photo credit: Pui de Poze

Cu cele mai parfumate gânduri!

Visul unei nopti de iarna

Notele iuti de ghimbir, aroma de mandarine proaspete si luminitele din cadru ce par stelute dulci de anason, toate acestea dau un aer oriental camerei in care se afla. Decorul se doreste a fi mai degraba unul de sarbatoare, insa aburii emanati de aromele exotice o duc cu gandul la povestile cu Ali Baba si Aladin.

Incepe sa isi imagineze palatul in care Seherezada ii spunea sotului sau cate o poveste in fiecare noapte si zambeste la concluzia gandului: a castiga fiecare zi de viata printr-o noua povestire. Se lasa purtata de decorul seraiului, printre interioare cu coloane de marmura, miniaturi de aur si mozaicuri colorate.

Cumva stie ca viseaza, insa mirajul oriental o cuprinde tot mai adanc… Un eunuc ii devine complice  si ii permite sa traga cu ochiul la ceremonialul haremului, colectie de femei favorite care astepta sa fie prezentate sultanului… sau nu. Un pic intimidata si jenata de context, ii multumeste eunucului pentru generozitate si pleaca mai departe.

Ii atrage atentia o gradina interioara cu miros de rodie si lalele, decorata cu placi de teracota si o masa de fildes. Isi imagineaza aici intalnirea romantica intre un slujitor al palatului si o cadana, si zambeste din nou la gandul bizar si atat de interzis in lumea respectiva. Isi continua plimbarea si ajunge intr-un salon de o frumusete izbitoare: pereti brodati in rosu, covoare persane si un miros cald de ceai si narghilea. Ar mai zabovi putin, intinsa pe una dintre perne, insa simte cum o cuprinde un sentiment ciudat de neapartenta si alteritate.

O trezeste acelasi miros iute de ghimbir pastrat in aerul camerei si priveste pe fereastra pentru a regasi reperul existentei sale. Observa cu surprindere cativa fulgi de zapada si isi da seama ca tocmai s-a trezit dintr-un vis placut de iarna. Adoarme la loc si povestea continua…

Sarbatori Fericite si parfumate!

5e7a244cea9a47cecd9190e88f2a5ba3 (1)

Sursa foto: aici

 

 

Luminiţele din decor

Viața-i colorată, își spune ea, deși e genul de persoană care adoră hainele negre (știe că o salvează accesoriile :)). Așadar, viața-i făcută din culori și lumini și arome, își spune din nou, mai ales în această perioadă a anului. Spațiul îți miroase a poveste, totul în jur e feerie. Asta-i inspiră sărbătorile de iarnă.

Însă astăzi luminițele din decor par doar a pâlpâi…

Ziua a început cu un oarecare iz patologic. Încă de dimineaţă simte că a obosit să mai înţeleagă oamenii şi, după mici dispute, a decis să îşi petreacă ziua acasă, refugiată printre lucrurile sale. O ajută şi perioada, este momentul anului când materialitatea se manifestă cel mai puternic, chiar dacă se prezintă sub gestul oferirii.

Priveşte împrejur şi se regăseşte în rama foto de pe noptieră, în saculeţul cu lavandă uscată, în lumânarea cu parfum de scorțișoară, în toate aceste materii care îi compun universul. Uşor, uşor, începe să se relaxeze şi uită că ceva mai devreme blama toată sensibilitatea care-i curge prin vene. Îşi dă seama că tocmai aceste emoţii o ajută să simtă, să trăiască…

Aşa că îşi petrece ziua printre obiecte dragi, care-i alcătuiesc firescul cotidian… Cumva, simte că a regăsit altarul materialităţii sale: decorul ciclic, de unde porneşte şi se întoarce în fiecare zi. Luminiţele se aprind din nou, puternic, şi ziua se termină călduros, alături de cei dragi şi cele drage.

Sărbatori fericite şi parfumate!

beautiful-christmas-happy-hope-Favim.com-2327106

Sursă foto

Starea de Lisabona

Am crezut că o să fie puțin mai complicat să îți așterni impresiile despre un oraș la ceva vreme după ce l-ai vizitat. Cotidianul care te invadează atunci când te întorci, te face să crezi că amintirile adunate se alterează pe zi ce trece. Însă mi-am dat seama ca Lisabona este mai mult decât un oraș vizitat, este o stare pe care o capeți pentru totdeauna. Așa că, în miez de toamnă, îmi aștern aici, în lanul de lavanda, gânduri din vacanța de vară.

Lisabona te primește din primul moment în care-i respiri aerul boem. Te iartă pentru că ai fost sceptic și te invită să o trăiești, nu doar să o vizitezi!

La prima impresie, îți poate părea un oraș neîngrijit, care nu se ridică la standardele capitalelor europene. Clădiri vechi, ziduri perimate, pe alocuri murdare, și peste toate un ușor iz de mucegai. În plus, mai ești și puțin stresat pentru că ai fost avertizat să te ferești de hoți și să ai grijă de portofel. Însă este doar un gând prematur, pe care îl uiți foarte repede și pentru care ulterior te simți stânjenit.

Străduțe pavate, înguste, clădiri cu mozaice de faianță colorate printre care își fac loc tramvaiele sonore.

Coloristica deosebită, suprafețele inclinate, modernitatea controlată, toate acestea alcătuiesc un urban aparte. Bineînțeles că vizitezi și monumente, muzee, poduri, statui dedicate marilor descoperiri, însă cel mai mult te vei îndrăgosti tot de străzi, de trotuare, de ziduri scorojite, de magazine mici, intime, cu produse locale, de ornamente colorate de la geamurile caselor… de vida portuguesa. Și aproape la fiecare colț, vei găsi un artist ambulant care cântă, despre orice.

Dincolo de muzica acestor artiști, se aude și o altfel de muzică, una cântată în surdină, de către suflet și pe care pașii o dansează.

Orașul acesta are ceva atemporal greu de descris în cuvinte. Îl descoperi în săpunul cu miros vechi, de casă, peste care dai într-un magazin de suveniruri, în mica prăvălia din Alfama unde te oprești să bei un păhărel de ginja, în bucățile de faianță furate de pe ziduri și vândute la târgurile de antichități stradale.

Par locuri care nu mai corespund timpului actual, perimate, dar care sunt menite să-ți amintească că uneori ne grăbim cam tare…

Și atunci te oprești la un mirador să privești panorama cu egoismul turistului care vrea să memoreze tot, dar îți dai seama că acest oraș este mai mult decât un alt loc vizitat. Este o stare pe care o trăiești! Lisabona este viață, bucurie, emoție, muzică, soare, culoare, libertate…

Obrigado, Lisboa!

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

IMG_0913 IMG_3823 IMG_3847 IMG_3800

IMG_3829WP_000587 (1)WP_000672

Melancolie…

…o stare dulce amăruie, o amorțeală a prezentului, o evocare a timpului petrecut, altfel spus, viața ta în capitole.

Nu am înțeles niciodată de ce starea de melancolie este asociată cu tristețea morbidă, cu apatia, cu depresia, ba mai mult este denumită ca fiind un soi de boală psihică, o stare patologică, o nevroză.

Când, de fapt, melancolia este doar un repaus, o evadare din dinamica cotidiană, o poposire la marginea timpului. E un fel de sală de cinema privată, cu pop-corn la discreție, unde filmul rulează cum vrei tu.

Dincolo de vizionare, melancolia reprezintă o acceptare a efemerității, a faptului că oamenii sunt pasageri în viața ta și a altora. Este o stare de sinceritate, de admitere, uneori chiar de iertare. E drept că aceste lucruri presupun adeseori și anumite schisme interioare, un fel de delir temporar, dar la finele acestora te redescoperi tot pe tine.

Iubesc melancolia de toamnă pentru că are pistrui cărămizii și miroase a scorțișoară; are aburi de intimitate, care uneori se condensează într-o ploaie  ce mă trimite la pervazul ferestrei ca să privesc oamenii și frunzele; este discretă și personală, călduță și domoală, dar totodată vie, efervescentă, plină de prospețime…e melancolia tomnatică care seamănă o nouă „primăvară”!

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela