Tag Archives: allegria

Visul unei nopti de iarna

Notele iuti de ghimbir, aroma de mandarine proaspete si luminitele din cadru ce par stelute dulci de anason, toate acestea dau un aer oriental camerei in care se afla. Decorul se doreste a fi mai degraba unul de sarbatoare, insa aburii emanati de aromele exotice, o duc cu gandul la povestile cu Ali Baba si Aladin.

Incepe sa isi imagineze palatul in care Seherezada ii spunea sotului sau cate o poveste in fiecare noapte si zambeste la concluzia gandului: a castiga fiecare zi de viata printr-o noua povestire. Se lasa purtata de decorul seraiului, printre interioare cu coloane de marmura, miniaturi de aur si mozaicuri colorate.

Cumva stie ca viseaza, insa mirajul oriental o cuprinde tot mai adanc… Un eunuc ii devine complice  si ii permite sa traga cu ochiul la ceremonialul haremului, colectie de femei favorite care astepta sa fie prezentate sultanului… sau nu. Un pic intimidata si jenata de context, ii multumeste eunucului pentru generozitate si pleaca mai departe.

Ii atrage atentia o gradina interioara cu miros de rodie si lalele, decorata cu placi de teracota si o masa de fildes. Isi imagineaza aici intalnirea romantica intre un slujitor al palatului si o cadana si zambeste din nou la gandul bizar si atat de interzis in lumea respectiva. Isi continua plimbarea si ajunge intr-un salon de o frumusete izbitoare: pereti brodati in rosu, covoare persane si un miros cald de ceai si narghilea. Ar mai zabovi putin, intinsa pe una dintre perne, insa simte cum o cuprinde un sentiment ciudat de neapartenta si alteritate.

O trezeste acelasi miros iute de ghimbir pastrat in aerul camerei si priveste pe fereastra pentru a regasi reperul existentei sale. Observa cu surprindere cativa fulgi de zapada si isi da seama ca tocmai s-a trezit dintr-un vis placut de iarna. Adoarme la loc si povestea continua…

Sarbatori Fericite si parfumate!

5e7a244cea9a47cecd9190e88f2a5ba3 (1)

Sursa foto: aici

 

 

Luminiţele din decor

Viața-i colorată, își spune ea, deși e genul de persoană care adoră hainele negre (știe că o salvează accesoriile :)). Așadar, viața-i făcută din culori și lumini și arome, își spune din nou, mai ales în această perioadă a anului. Spațiul îți miroase a poveste, totul în jur e feerie. Asta-i inspiră sărbătorile de iarnă.

Însă astăzi luminițele din decor par doar a pâlpâi…

Ziua a început cu un oarecare iz patologic. Încă de dimineaţă simte că a obosit să mai înţeleagă oamenii şi, după mici dispute, a decis să îşi petreacă ziua acasă, refugiată printre lucrurile sale. O ajută şi perioada, este momentul anului când materialitatea se manifestă cel mai puternic, chiar dacă se prezintă sub gestul oferirii.

Priveşte împrejur şi se regăseşte în rama foto de pe noptieră, în saculeţul cu lavandă uscată, în lumânarea cu parfum de scorțișoară, în toate aceste materii care îi compun universul. Uşor, uşor, începe să se relaxeze şi uită că ceva mai devreme blama toată sensibilitatea care-i curge prin vene. Îşi dă seama că tocmai aceste emoţii o ajută să simtă, să trăiască…

Aşa că îşi petrece ziua printre obiecte dragi, care-i alcătuiesc firescul cotidian… Cumva, simte că a regăsit altarul materialităţii sale: decorul ciclic, de unde porneşte şi se întoarce în fiecare zi. Luminiţele se aprind din nou, puternic, şi ziua se termină călduros, alături de cei dragi şi cele drage.

Sărbatori fericite şi parfumate!

beautiful-christmas-happy-hope-Favim.com-2327106

Sursă foto

Starea de Lisabona

Am crezut că o să fie puțin mai complicat să îți așterni impresiile despre un oraș la ceva vreme după ce l-ai vizitat. Cotidianul care te invadează atunci când te întorci, te face să crezi că amintirile adunate se alterează pe zi ce trece. Însă mi-am dat seama ca Lisabona este mai mult decât un oraș vizitat, este o stare pe care o capeți pentru totdeauna. Așa că, în miez de toamnă, îmi aștern aici, în lanul de lavanda, gânduri din vacanța de vară.

Lisabona te primește din primul moment în care-i respiri aerul boem. Te iartă pentru că ai fost sceptic și te invită să o trăiești, nu doar să o vizitezi!

La prima impresie, îți poate părea un oraș neîngrijit, care nu se ridică la standardele capitalelor europene. Clădiri vechi, ziduri perimate, pe alocuri murdare, și peste toate un ușor iz de mucegai. În plus, mai ești și puțin stresat pentru că ai fost avertizat să te ferești de hoți și să ai grijă de portofel. Însă este doar un gând prematur, pe care îl uiți foarte repede și pentru care ulterior te simți stânjenit.

Străduțe pavate, înguste, clădiri cu mozaice de faianță colorate printre care își fac loc tramvaiele sonore.

Coloristica deosebită, suprafețele inclinate, modernitatea controlată, toate acestea alcătuiesc un urban aparte. Bineînțeles că vizitezi și monumente, muzee, poduri, statui dedicate marilor descoperiri, însă cel mai mult te vei îndrăgosti tot de străzi, de trotuare, de ziduri scorojite, de magazine mici, intime, cu produse locale, de ornamente colorate de la geamurile caselor… de vida portuguesa. Și aproape la fiecare colț, vei găsi un artist ambulant care cântă, despre orice.

Dincolo de muzica acestor artiști, se aude și o altfel de muzică, una cântată în surdină, de către suflet și pe care pașii o dansează.

Orașul acesta are ceva atemporal greu de descris în cuvinte. Îl descoperi în săpunul cu miros vechi, de casă, peste care dai într-un magazin de suveniruri, în mica prăvălia din Alfama unde te oprești să bei un păhărel de ginja, în bucățile de faianță furate de pe ziduri și vândute la târgurile de antichități stradale.

Par locuri care nu mai corespund timpului actual, perimate, dar care sunt menite să-ți amintească că uneori ne grăbim cam tare…

Și atunci te oprești la un mirador să privești panorama cu egoismul turistului care vrea să memoreze tot, dar îți dai seama că acest oraș este mai mult decât un alt loc vizitat. Este o stare pe care o trăiești! Lisabona este viață, bucurie, emoție, muzică, soare, culoare, libertate…

Obrigado, Lisboa!

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

IMG_0913 IMG_3823 IMG_3847 IMG_3800

IMG_3829WP_000587 (1)WP_000672

Melancolie…

…o stare dulce amăruie, o amorțeală a prezentului, o evocare a timpului petrecut, altfel spus, viața ta în capitole.

Nu am înțeles niciodată de ce starea de melancolie este asociată cu tristețea morbidă, cu apatia, cu depresia, ba mai mult este denumită ca fiind un soi de boală psihică, o stare patologică, o nevroză.

Când, de fapt, melancolia este doar un repaus, o evadare din dinamica cotidiană, o poposire la marginea timpului. E un fel de sală de cinema privată, cu pop-corn la discreție, unde filmul rulează cum vrei tu.

Dincolo de vizionare, melancolia reprezintă o acceptare a efemerității, a faptului că oamenii sunt pasageri în viața ta și a altora. Este o stare de sinceritate, de admitere, uneori chiar de iertare. E drept că aceste lucruri presupun adeseori și anumite schisme interioare, un fel de delir temporar, dar la finele acestora te redescoperi tot pe tine.

Iubesc melancolia de toamnă pentru că are pistrui cărămizii și miroase a scorțișoară; are aburi de intimitate, care uneori se condensează într-o ploaie  ce mă trimite la pervazul ferestrei ca să privesc oamenii și frunzele; este discretă și personală, călduță și domoală, dar totodată vie, efervescentă, plină de prospețime…e melancolia tomnatică care seamănă o nouă „primăvară”!

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Generozitate matinală

În timp ce își pregătește cafeaua la filtru, se gândește că e norocoasa câștigătoare a două zile pline de libertate și pe fața albă i se conturează un zâmbet tonic. Își simte respirația greoaie, dar știe că e din cauza alergiei supărătoare și se consolează cu gândul că există o pastilă care îi va rezolvă problema, măcar pentru moment.

Rulează prin minte stările fade din ultima săptămână și își dă seama că astfel de zile sunt nule și se vor șterge rapid din calendarul vieții. Va uita curând că au fost ale ei…

Nu îi plac diminețile din cursul săptămânii pentru că îi par mecanice și grăbite, dar pe cele generoase din week-end le transformă într-un festin matinal. Trăiește astfel de momente cu o intimitate sinceră, de fiecare dată altfel.

Adoră puritatea matinală a gândurilor și întotdeauna ajunge să le amestece cu muzica pentru că o ajută să trezească orice simț care încă mai doarme pe sub mușchii relaxați. Pentru ea muzica este o infuzie de sentimente și stări din care se hrănește.

Sunetele de pian se accelerează pe fundal și umplu camera cu o stare de beatitudine care îi inundă trupul. Simte că are timp să se bucure de fiecare vibrație și își demonstrează acest lucru ascultând Fur Elise iar și iar…toată dimineața a fost doar a ei și a dăruit-o muzicii!

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Itinerar de mai

Afară mustește un aer leneș de vară care pătrunde prin fereastra larg deschisă. Un guguștiuc morocănos își cântă numele până când se plictisește și zboară. În urma ecoului de aripi, rămâne o amorțeala aparentă și atipică pentru oraș.

Alunec ușor într-o stare de visare care mă poartă prin lanuri de maci, prin poienițe cu iarbă crudă și mă oprește la umbra unor tei înfloriți. Nici urmă de alergii supărătoare, așa că îmi vâr nasul prin toate colțurile de natură.

Ajung într-o grădină unde descopăr roșeața suculentă a deliciilor de mai: căpșuni parfumate, cireșe delicate și câteva boabe de zmeură pârguite. În timp ce culeg din ele, mă trezește din visare același guguștiuc morocănos și o pasăre care triluiește din frunzișul unui copac.

Visul se transformă în realitate și pornesc într-un itinerar de mai, plin cu frăgezimea verii, cu inflorescențe dulci de tei și salcâm și cu arome de roșeață suculentă.

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Spirit ludic

Universul meu este un creuzet de arome, mirosuri, culori și muzica care se topesc într-o gastronomie a vieții. Culeg din zile un bob de cafea, o picătură de ulei de lavandă, molecule de ciocolată crudă, petale de flori și sunete reverberante.

Materialitatea lor măruntă se amestecă într-un malaxor, se frământă și se omogenizează ca să nască o spiritualitate ludică.

Scormonesc și descopăr ludicul în diverse colțuri de viață. Mă joc cu un cuvânt, călătoresc cu un gând și mă întorc cu un zâmbet. Conturez o clipă insipidă și inodoră și apoi o pictez cu miros și gust.

Adun emoții timide, port visele în buzunar și roșesc când cineva le descoperă. Mă fâstâcesc, apoi mă obișnuiesc ușor și dezvălui din ele, redevin liberă și ludică…

sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela