Tag Archives: manufactură

Un oraş între lumi

Viețile lor scoase în stradă întâlnesc zilnic alte vieţi străine; dincolo de scepticismul călătorului se afla o curiozitate intuită care îi face să fie şi mai îndrăzneţi. Versatili, foarte sonori, cu abordări diferite, îţi oferă un spectacol divers. Malaxorul stradal înghite mirosuri brute de tot felul, culori şi lumini, arome, zgomote, muzică şi claxoane.

Mulțimea efervescentă este ca un aluat uman care creşte, crește, creşte.

Structurat, ca într-un ghid turistic, oraşul acesta se împarte în monumente impresionante, riviera turcească, mâncăruri tradiţionale şi comerţ. Amestecat, aşa cum este de fapt, oraşul acesta reprezintă o experienţă inedită, uneori greu de aranjat în impresii scrise.

Bosforus, Bosforus…my friend!

La un ceai turcesc se leagă prietenii. Chiar dacă îţi oferă o ospitalitate exagerată, fiind mai degrabă un „my friend” turistic, mercantil, te bucuri totuşi de stilul conversaţional, de modul cameleonic în care se exprimă în faţa străinului, celui diferit.

Pe străzile acestui oraş graniţele spaţiului privat se dilată şi totul se împarte între oameni, mărfuri şi pisici. Spaţiul public extrem de eterogen ascunde totuşi un lucru foarte strict: pentru ei, acest spaţiu aparţine bărbatului.

Hagi, Petrescu şi Ceauşescu…

Multilingvismul stradal se exprimă prin câteva nume sonore cu care eşti apelat în funcţie de naţionalitate. Oamenii sunt curioşi să afle de unde vii, ca să îţi arate cu mândrie ce ştiu despre ţara ta. În cazul românilor, după salutul „Ce faci?”, urmează o înşiruire de nume din fotbal şi foarte rar din istorie.

Baclava, kebab, rahat, dar unde-i shaorma pitorească?

Vitrine pline cu dulciuri suculente, comerţ ambulant cu suc de rodii, cu castane, cu fistic şi alune, tonete cu kebab, mirodenii, şi câte şi mai câte. Şi peste toate un miros plăcut de narghilea şi ceai turcesc, dar nici urmă de shaorma cu de toate!

Istanbul – un oraş, două lumi

Un oraş care se descrie cel mai bine prin antonimia descrierii: public şi privat, eterogen şi omogen, nou şi vechi, analog si diferit…un oraş care oferă, iar tu eşti cel care primeşte!

IMG_8107IMG_8078IMG_8090

IMG_7774

IMG_8117

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela

Anunțuri

Mâini amorțite

Sunt mâinile care nu mai știu să creeze o poveste, să producă un obiect, să scrie cu cerneală. Sunt mâinile care se întind mecanic spre rafturile din supermarket, care apasă butoane și ating ecranele tactile…sunt unelte pe care le folosim doar în scopuri practice!

Există o simbioză între minte, suflet și mâini: cele din urmă creează ceea ce mintea dictează și sufletul consfințește. Cred că acesta este algoritmul după care oamenii au realizat cele mai frumoase artefacte ale omenirii.

Această trilogie simplă a ființei umane s-a cam pierdut în ultimul timp și am ajuns să uităm de suflet și de mâini. Folosim mintea pentru eficiență, rapiditate, confort…și atât. Simplificarea ne ajută să producem și să consumăm mai mult, să ne lepădăm de lucrurile nefolositoare și să le înlocuim cu altele.

Dar cum rămâne cu manufactura, cu lucrurile create de meșteri în ateliere mărunte? Ce se întâmplă cu talentele pe care nu mai avem cum să le descoperim pentru că exersăm prea mult abilitățile tehnice?

Gadget-urile din viața noastră se referă la partea ludică a ființei umane și ne permit să ne jucăm la orice vârstă. Însă creativitatea rămâne blocată la butoane și nu mai încercăm să găsim și alte modalități de a ne dezvolta în acest sens.

M-a fascinat întotdeauna universul unui atelier cu dezordinea aparentă a ustensilelor și planșelor, unde într-un colț de lumină palidă zărești un pictor, sculptor sau fotograf care amestecă idei și gesturi. Dar parcă s-a așezat praful peste aceste ateliere, au devenit perimate, uitate de lume…

M-a fascinat întotdeauna și universul unei băcănii din colț de stradă, cu rafturile ordonate, pe care se găsesc bunătăți culinare și unde te întâmpină o persoană ospitalieră. În astfel de locuri intri ca să poposești, ca să afli povești minunate despre produse făcute manual…aici nu alergi cu un coș de metal, ca într-un supermarket aglomerat.

Mâinile noastre se dezmorțesc când lucrăm sincer cu o pensulă, un creion, un stilou, un aparat foto, un ac cu ață, cu ingrediente culinare sau cu plante. Trebuie să găsim un echilibru între manualitate și tehnologie, propriu ființei noastre…

Sursă foto

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela