Tag Archives: molecule

Cuibul de busuioc

Preambul

Este locul ce adună toate emoțiile mele culinare, timpul dedicat celor dragi, starea de bine pe care mi-o oferă căminul. Este cald, intim, viu, condimentat cu iubire și respect pentru simplitate, natură și autenticitate.

Este universul ce reunește materialitatea și creația gastronomică din viața mea, experiențele trăite și gustate prin diverse locuri. Este locul în care se nasc arome ale vieții…

Mă opresc aici de fiecare dată când simt nevoia să mă retrag puțin din cotidian, și mă regăsesc în fiecare vapor de aromă, fiecare moleculă de gust, fiecare emanație de miros condimentat. Trăiesc intens în acest cuib, iar granițele lui sunt doar limitările mele.

Cuibul de busuioc este și metafora felului meu de a viețui, calm, cald, natural. Așa că mă descopăr din nou în fața voastră, însă de această dată prin gust și savoare. De fapt, ce poate să fie mai plăcut decât relaționarea culinară, în fața căreia lăsăm garda jos de cele mai multe ori și devenim sinceri. Sinceri în preferințe, în gusturi, în delectări. Iar în fața acestui festin voi închina mereu un pahar cu vin!

Prin acest demes nu caut să mă declar expert, ci doar gurmand de meserie. Un gurmand ce savurează în egală masură clipe si arome. Un gurmand al orașului ce caută mereu locuri autentice. Un gurmand al momentului ce se bucură de compania prietenilor. Un gurmand al vieții…

Cred cu tărie că oamenii care iubesc mâncarea sunt şi fericiţi, pentru că aşa cum spune o prietenă, fericirea vine în doze mici însă, adaug eu, important este să fie constante 😊.

Cheers! To be continued…

basil

Anunțuri

Schisme interioare

Epuizat de propriile schisme, cu trupul spasmodic și gândurile eviscerate, simte cum ego-ul său pulsează într-un spațiu golit de armonie. Ecoul respirației sacadate îi inundă timpanele și orice alt sonor se pierde într-o insensibilitate cu tentacule.

Totul în jur îi pare lipsit de expresie și nu găsește nici un reper cu care să empatizeze. Se simte străin de proprii atomi și se gândește la incarnația sa ca la un paradox. Prea multe elemente anatomice, fiziologice și metafizice de divizat.

Toată destructurarea asta s-a transformat într-o stare prolifică de convalescență și în loc să-și recapete echilibrul pierdut, acum încearcă să se adune din molecule separate. Până se va regăsi pe sine, va continua să trăiască ca un hibrid lipsit de identitate, care se sparge și  apoi se adună…

Cu cele mai parfumate gânduri,

Ionela